Şi e atât...

Trăim într-un oraş îngheţat
de cuvinte şoptite,
de cuvinte grele şi reci.

Şi e atât de frig,
încât cuvintele ni se preling
şi se transformă în fulgi de nea.
La fel şi amintirea ta...

Şi e atât de rece
mâna ta pe ale mele buze
şi nu mă laşi să spun nici un cuvânt.
Şi apoi te văd plecând...

 Şi e atât de pustiu
în această noapte şi e târziu,
şi ştiu că n-am să te mai văd nicicând
Şi-apoi încep să plâng...

Şi e atât de...trist...

                              MBA
                        21.11.2013