vineri, 30 aprilie 2010
Ieri am condus maşina
Ieri a fost o zi încărcată. După ce am ajuns acasă de la servici, iuby al meu a baut vreo 2 beri. Apoi au început să care pietriş pentru că ne-am apucat de gard.
Chestia e că a observat că motorina e pe terminate şi a zis că trebuie să mergem neapărat să facem plinul. OK. Am zis că nu e nici o problemă. L-am auzit când vorbea cu unchiul lui zicându-i că are şofer. Atunci am rămas ca trăsnită. Am crezut că glumeşte. Dar nu a glumit. Mi-am luat frumos carnetul la mine (care îl foloseam iarna pe post de raşchetă de gheaţă pentru parbriz) şi până la ieşirea din sat a condus el. Îmi tremurau genunchii...
M-am suit la volan şi după explicaţiile de vigoare iacătă că pornesc. Şi a fost ok. M-am descurcat.
Mi-a fost frică degeaba. În schimb nenea de la pompa de benzină va rămâne şocat pe viaţă. Da nu-i bai. Nu mai contează. Contează că am început să conduc iarăşi.
P.S. Îmi cer scuze domnului de la pompa de benzină... Cum puteţi să staţi în faţa pompei pe un scăunel? Oricum am oprit la un metru de dvs şi am văzut cum aţi sărit de pe el. Chiar nu am vrut să vă sperii. ahahahahaha
Chestia e că a observat că motorina e pe terminate şi a zis că trebuie să mergem neapărat să facem plinul. OK. Am zis că nu e nici o problemă. L-am auzit când vorbea cu unchiul lui zicându-i că are şofer. Atunci am rămas ca trăsnită. Am crezut că glumeşte. Dar nu a glumit. Mi-am luat frumos carnetul la mine (care îl foloseam iarna pe post de raşchetă de gheaţă pentru parbriz) şi până la ieşirea din sat a condus el. Îmi tremurau genunchii...
M-am suit la volan şi după explicaţiile de vigoare iacătă că pornesc. Şi a fost ok. M-am descurcat.
Mi-a fost frică degeaba. În schimb nenea de la pompa de benzină va rămâne şocat pe viaţă. Da nu-i bai. Nu mai contează. Contează că am început să conduc iarăşi.
P.S. Îmi cer scuze domnului de la pompa de benzină... Cum puteţi să staţi în faţa pompei pe un scăunel? Oricum am oprit la un metru de dvs şi am văzut cum aţi sărit de pe el. Chiar nu am vrut să vă sperii. ahahahahaha
joi, 29 aprilie 2010
Ziua Mondială a Siguranţei şi Sănătăţii la locul de Muncă
Da, ieri a fost Ziua Mondială a Siguranţei şi Sănătăţii în Muncă.
Campaniile referitoare la " locurile de muncă sănătoase" au ca scop promovarea evaluării riscurilor şi îmbunătăţirii accesului la bune practici, instrumente şi resurse, ce pot constitui un sprijin pentru întreprinderi şi organizaţii în procesul de evaluare şi gestionare a riscurilor profesionale.
Dacă ne referim la ţara noastră stăm foarte prost la acest capitol.
Recent am citit un articol într-un ziar albaiuliean şi care spunea despre o femeie care s-a sinucis din cauza condiţiilor de lucru. Faptul că lucra peste 12 ore pe zi, pe un salar mizer, şi stresul de la locul de muncă au împins-o să facă acest gest. Nu vreau să comentez faptul că nu a ales o cale bună ci vreau sa îmi spun părerea despre ce a împins-o să facă gestul necugetat.
Lucra la o firmă de ţesături şi avea patron italian. Fiind într-o zonă unde nu îţi gaseşti alt servici acel patron profita de acest lucru şi îşi exploata salariaţii obligându-i la multe ore de muncă pe un salar de nimic amaninţându-i că îi dă afară în cazul opunerii la cerinţele lui. În aceste momente fiecare se gândeşte la familie, la copii şi acceptă să facă acest sacrificiu.
Nu este un lucru bun. Nu ai nici siguranţă ...de sănătate ce să mai vorbim...
Nu sunt de acord nici cu munca "la negru". Poate te bucuri că iei nişte banuţi în plus dar partea proastă este că tu nu poţi să beneficiezi de şomaj, nici măcar nu îţi merge vechimea pentru pensie iar în cazul unei internări la spital tu eşti obligat să-ţi achiţi spitalizarea şi serviciile medicale. La fel se întâmplă şi în cazul accidentelor de muncă. Te accidentezi la muncă, stai internat să zicem 20 de zile. Păi pentru 20 de zile eşti numai bun de plată. Sari de 2500 lei. Iar banii ăşti îi vei plăti tu, din buzunarul tău. Paronul va scăpa cu o amendă. Tu vei fi şi accidentat şi cu banii daţi. E alegerea ta. Alege să lucrezi doar cu contract.
După o statistică, la fiecare trei minute şi jumătate, o persoană din Uniunea Europeană moare din cauze legate de locul de muncă (accidente de muncă sau boli profesionale).
28 aprilie este şi Ziua Comemorării victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.
Campaniile referitoare la " locurile de muncă sănătoase" au ca scop promovarea evaluării riscurilor şi îmbunătăţirii accesului la bune practici, instrumente şi resurse, ce pot constitui un sprijin pentru întreprinderi şi organizaţii în procesul de evaluare şi gestionare a riscurilor profesionale.
Dacă ne referim la ţara noastră stăm foarte prost la acest capitol.
Recent am citit un articol într-un ziar albaiuliean şi care spunea despre o femeie care s-a sinucis din cauza condiţiilor de lucru. Faptul că lucra peste 12 ore pe zi, pe un salar mizer, şi stresul de la locul de muncă au împins-o să facă acest gest. Nu vreau să comentez faptul că nu a ales o cale bună ci vreau sa îmi spun părerea despre ce a împins-o să facă gestul necugetat.
Lucra la o firmă de ţesături şi avea patron italian. Fiind într-o zonă unde nu îţi gaseşti alt servici acel patron profita de acest lucru şi îşi exploata salariaţii obligându-i la multe ore de muncă pe un salar de nimic amaninţându-i că îi dă afară în cazul opunerii la cerinţele lui. În aceste momente fiecare se gândeşte la familie, la copii şi acceptă să facă acest sacrificiu.
Nu este un lucru bun. Nu ai nici siguranţă ...de sănătate ce să mai vorbim...
Nu sunt de acord nici cu munca "la negru". Poate te bucuri că iei nişte banuţi în plus dar partea proastă este că tu nu poţi să beneficiezi de şomaj, nici măcar nu îţi merge vechimea pentru pensie iar în cazul unei internări la spital tu eşti obligat să-ţi achiţi spitalizarea şi serviciile medicale. La fel se întâmplă şi în cazul accidentelor de muncă. Te accidentezi la muncă, stai internat să zicem 20 de zile. Păi pentru 20 de zile eşti numai bun de plată. Sari de 2500 lei. Iar banii ăşti îi vei plăti tu, din buzunarul tău. Paronul va scăpa cu o amendă. Tu vei fi şi accidentat şi cu banii daţi. E alegerea ta. Alege să lucrezi doar cu contract.
După o statistică, la fiecare trei minute şi jumătate, o persoană din Uniunea Europeană moare din cauze legate de locul de muncă (accidente de muncă sau boli profesionale).
28 aprilie este şi Ziua Comemorării victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.
miercuri, 28 aprilie 2010
Cozonac cu mac
Aşa mi-a fost o poftă de cozonaci cu mac şi prin câte am trecut ca să-i fac...
Acum vreo doua săptămâni am cumpărat mac cu gândul să fac aceşti cozonaci. Din păcate nu am apucat deoarece am avut multă treabă. Zilele trecute când am vrut iarăşi să fac cozonaci cu mac, am observat că maşina cu care măcinam mac era stricată. Pfffffffff. Aşa ciudă mi-a fost.
Am căutat prin oraş o maşină de măcinat mac...cu greu am găsit acea maşină. E manuală (ca să nu se mai strice) şi este universală. Pot măcina şi piper şi zahăr...Super!
Dar vreau să zic că ieri m-am chinuit o oră să macin macul. Încă nu e uzată maşina ca să meargă brici. Dar a meritat efortul! Mi-am şi zis ieri în gând "Nu renunţ până nu mănânc cozonac în seara asta!"
Şi până la urmă am reuşit. Am făcut cozonaci. Nu am mancat aseară pentru că i-am scos din cuptor la 00:30(după miezul nopţii). Dar cel puţin am adormit fericită şi împlinită. Să pun câteva poze numai să nu lăsaţi bale pe tastatură. În rest numai de bine.
P.S. Poftă bună Robintel! ahahahahaha
marți, 27 aprilie 2010
Radiogoniometrie
Prin anul 1996, m-am luat după fraţii mei gemeni şi m-am înscris la Clubul Şcolar Sportiv la secţia de Radiogoniometrie. Acolo făceam mai multe chestii interesante.
Vânătoarea de vulpi electronice
Electronică
Convorbirea prin staţii
Transmisii prin codul morse
Nu le aveam eu cu electronica aşa că în privinţa asta m-am lăsat păgubaşă. Nici cu staţiile nu le aveam. Cât despre codul morse ajunsesem să-l învăţ pe de rost. Nu are rost să mai zic că din cauza lipsei de spaţiu în memorie nu mai ştiu punctele şi liniile. În ziua de azi nu se mai prea foloseşte. Cred.
Cât despre ceea ce înseamnă de fapt radiogoniometrie am multe de povestit. Asta îmi plăcea cel mai mult. Mergeam pe Dealul Brădet din Petroşani cu profesorul. El mergea să ascundă aşa zisa "vulpe", staţia emiţătoare. O ascundea bine şi o acoperea cu crengi sau găsea o groapă şi o băga acolo. Chestia e ca acea staţie emiţătoare are o antena destul de mare. De obicei ne mai uitam prin copaci după acea antenă şi o vedeam atârnând.
Noi, elevii, aveam în mână câte o staţie receptoare. Receptam undele emise de "vulpe". Printr-o anumită tactică îţi dai seama (sau nu...ahahahahah) din ce direcţie emite. Şi fugi pe direcţia aceea până o găseşti. E foare interesant acest sport. În timpul unei probe (3,5 Mhz sau 144 Mhz) se ascund în pădure 5 "vulpi". Seniorii trebuie să le găsească pe toate, juniorii mari 4 dintre ele iar juniorii mici 3.
Am participat la multe concursuri naţionale şi internaţionale. În Ungaria am obţinut medalie de bronz. Am obţinut şi medalii naţionale de argint şi de bronz.
Sincer mie îmi este dor de acest sport. Nu l-am mai practicat de vreo 5 ani.
În poze sunt eu când ajung la sosire şi pe podium medalia de bronz în Ungaria(2003).
Recomand tuturor acest sport şi l-aş mai practica dacă timpul mi-ar mai permite.
Vânătoarea de vulpi electronice
Electronică
Convorbirea prin staţii
Transmisii prin codul morse
Nu le aveam eu cu electronica aşa că în privinţa asta m-am lăsat păgubaşă. Nici cu staţiile nu le aveam. Cât despre codul morse ajunsesem să-l învăţ pe de rost. Nu are rost să mai zic că din cauza lipsei de spaţiu în memorie nu mai ştiu punctele şi liniile. În ziua de azi nu se mai prea foloseşte. Cred.
Cât despre ceea ce înseamnă de fapt radiogoniometrie am multe de povestit. Asta îmi plăcea cel mai mult. Mergeam pe Dealul Brădet din Petroşani cu profesorul. El mergea să ascundă aşa zisa "vulpe", staţia emiţătoare. O ascundea bine şi o acoperea cu crengi sau găsea o groapă şi o băga acolo. Chestia e ca acea staţie emiţătoare are o antena destul de mare. De obicei ne mai uitam prin copaci după acea antenă şi o vedeam atârnând.
Noi, elevii, aveam în mână câte o staţie receptoare. Receptam undele emise de "vulpe". Printr-o anumită tactică îţi dai seama (sau nu...ahahahahah) din ce direcţie emite. Şi fugi pe direcţia aceea până o găseşti. E foare interesant acest sport. În timpul unei probe (3,5 Mhz sau 144 Mhz) se ascund în pădure 5 "vulpi". Seniorii trebuie să le găsească pe toate, juniorii mari 4 dintre ele iar juniorii mici 3.
Am participat la multe concursuri naţionale şi internaţionale. În Ungaria am obţinut medalie de bronz. Am obţinut şi medalii naţionale de argint şi de bronz.
Sincer mie îmi este dor de acest sport. Nu l-am mai practicat de vreo 5 ani.
În poze sunt eu când ajung la sosire şi pe podium medalia de bronz în Ungaria(2003).
Recomand tuturor acest sport şi l-aş mai practica dacă timpul mi-ar mai permite.
luni, 26 aprilie 2010
Tudor Gheorghe
Am fost sâmbătă, 24 Aprilie, la spectacolul susţinut de binecunoscutul artist Tudor Gheorghe.
Vreau să zic că a fost o seară excepţională şi plină de poezie. Spectacolul oferit de marele maestru denumit "Chemarea păsării de acasă" a cuprins opere însemnate ale poetului şi prozatorului Mircea Micu.
Scopul maestrului este de a aduce în atenţia tuturor imaginea în stare pură a poeziei româneşti. (binenţeles făcând şi mici glume pe seama maneliştilor...ceea ce a încântat publicul). Din câte am înţeles, preşedintele tării noastre i-ar fi spus că 90% dintre români sunt manelişti. Aş vrea să cred că nu e aşa. Şi sper să nu fie aşa.
Sincer, mă aşteptam să vină cu orchestra, aşa cum eram obişnuită...Dar am fost plăcut surprinsă totuşi că a venit singur.
"Motivele care m-au făcut să mă aplec asupra poeziei lui Mircea Micu sunt multe. Simt poezia lui, mă simt ca el, dezrădăcinat în propria ţară, departe de tradiţiile în care am crescut, departe de lumea satului care a dispărut, asediat de agresivitatea citadină, în căutarea amintirilor, în căutarea unui orizont liniştitor care nu se întrevede", este mesajul lui Tudor Gheorghe.
Vreau să zic că a fost o seară excepţională şi plină de poezie. Spectacolul oferit de marele maestru denumit "Chemarea păsării de acasă" a cuprins opere însemnate ale poetului şi prozatorului Mircea Micu.
Scopul maestrului este de a aduce în atenţia tuturor imaginea în stare pură a poeziei româneşti. (binenţeles făcând şi mici glume pe seama maneliştilor...ceea ce a încântat publicul). Din câte am înţeles, preşedintele tării noastre i-ar fi spus că 90% dintre români sunt manelişti. Aş vrea să cred că nu e aşa. Şi sper să nu fie aşa.
Sincer, mă aşteptam să vină cu orchestra, aşa cum eram obişnuită...Dar am fost plăcut surprinsă totuşi că a venit singur.
"Motivele care m-au făcut să mă aplec asupra poeziei lui Mircea Micu sunt multe. Simt poezia lui, mă simt ca el, dezrădăcinat în propria ţară, departe de tradiţiile în care am crescut, departe de lumea satului care a dispărut, asediat de agresivitatea citadină, în căutarea amintirilor, în căutarea unui orizont liniştitor care nu se întrevede", este mesajul lui Tudor Gheorghe.
Ea vine seara si n-o chem.
Si de venirea ei ma tem
Si a prefac ca-s orb si surd
Cand pe la geamuri o aud.
Ea n-are trup, ea e un fel
De crin cu aerul in el
Ea n-are ochi si-n doua parti
Poarta inele mari de morti.
Venita ca o taina grea
Se-aseaza lin pe fruntea mea
Apoi se muta mai in jos
Spre-al tamplei vulnerabil os
Apoi spre coaste, pina cand
O simt cu ghiarele strangand.
Si tace atat de mult si greu
Ca aud cum plange Dumnezeu.
(Mircea Micu)
vineri, 23 aprilie 2010
Sunt tare!
Referitor la articolul scris de fratele meu http://www.robintel.ro/index.php/blog/fun/sora-mea-e-cea-mai-tare.html....
Mie mi se pare ca sunt o persoana ok.
Mi se pare totusi ciudat ca exista persoane care ma imita. Deci chiar asa SUPER is?
Am observat asta si cand stateam in caminul studentesc. Ba chiar am patit asta si in copilarie!
Nu mai faceti asta, incercati sa fiti voi insiva! Poate ca exemplul meu nu e bun.(cu siguranta nu e, dar in fine...hahahahahah)
Nu ma mai imita! Nu rezolvi nimic cu asta! Fi tu!
AVE MOI!
Mie mi se pare ca sunt o persoana ok.
Mi se pare totusi ciudat ca exista persoane care ma imita. Deci chiar asa SUPER is?
Am observat asta si cand stateam in caminul studentesc. Ba chiar am patit asta si in copilarie!
Nu mai faceti asta, incercati sa fiti voi insiva! Poate ca exemplul meu nu e bun.(cu siguranta nu e, dar in fine...hahahahahah)
Nu ma mai imita! Nu rezolvi nimic cu asta! Fi tu!
AVE MOI!
miercuri, 21 aprilie 2010
De ce tipa oamenii unii la altii....
"Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incearca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
(Mahatma Ghandi)
Multumesc Marius!
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incearca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
(Mahatma Ghandi)
Multumesc Marius!
Despre BÂRFĂ şi...importanţa ei...
În Grecia antică Socrate (469-399 DC), era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus: "Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi?"
''Stai o clipă", îi replică Socrate. "Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei."
''Trei?''
"Asa este", a continuat Socrate. "Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului.
-Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevarat?"
''Nu", spuse omul. "De fapt doar am auzit despre el."
''E-n regulă", zise Socrate. "Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui.
-Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?''
"Nu, dimpotrivă....
''Deci", a continuat Socrate, "vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?"
Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat. "Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă-filtrul Folosinţei.
- Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?"
"Nu, nu chiar...''
"Ei bine", a conchis Socrate, "dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?"
Omul era învins şi s-a ruşinat. Şi, astfel, Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa îl înşela cu studentul respectiv !!!
Multumesc Mioara!
''Stai o clipă", îi replică Socrate. "Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei."
''Trei?''
"Asa este", a continuat Socrate. "Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului.
-Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevarat?"
''Nu", spuse omul. "De fapt doar am auzit despre el."
''E-n regulă", zise Socrate. "Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui.
-Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?''
"Nu, dimpotrivă....
''Deci", a continuat Socrate, "vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?"
Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat. "Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă-filtrul Folosinţei.
- Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?"
"Nu, nu chiar...''
"Ei bine", a conchis Socrate, "dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?"
Omul era învins şi s-a ruşinat. Şi, astfel, Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa îl înşela cu studentul respectiv !!!
Multumesc Mioara!
Unde să căutaţi prima de Paşte sau dacă vreţi, cea de Crăciun!
La alegere! Sau, pentru bugetari al 13-lea salar...care întârzie să apară...
Mulţumesc Dana!
ploua, ploua, ploua...vreme de betie...
Imi place foarte mult ploaia. Imi place cum picurii se sparg de fereastra camerei mele. Imi place mirosul ploii. Dar cel mai mult imi place sa stau in bratele iubitului meu cand ploaua. Si ne mai place sa auzim cum picurii de izbesc de folia cortului sau sa ascultam cum cad picurii pe pamant. Ieri a plouat toata ziua. Desi am ajuns acasa doar la ora 20 (de dimineata de la 6), m-am pus in bratele lui, si am ascultat in liniste "zgomotul" dulce al ploii. Vreau sa zic ca a fost minunat.
luni, 19 aprilie 2010
Trandafiri
Trandafiri din pasta de zahar.
Nu m-am rabdat pana nu am incercat si pasta de ciocolata. Asadar, cei maro sunt din ciocolata.:)
O dimineata superba
Dupa cum se vede in poze dimineata a fost de vis. Nu am putut sa nu fac cateva poze.
vineri, 16 aprilie 2010
Trandafir din caramele Sugus
Acuma l-am facut si am vrut sa vi-l arat si voua. Facut din simplele caramele Sugus
joi, 15 aprilie 2010
Tort Scooby Doo
Tot tort diplomat. Inca nu am invatat sa scriu pe torturi dar data viitoare sper sa fie mai bine. Oricum a fost delicios si plin de fructe cum zicea fratele meu ca-i plac fructele http://www.robintel.ro/index.php/blog/personal/paradoxal-imi-plac-fructele.html .
Cozonaci
2kg faina
1 pachet margarina,
6-7 linguri zahar,
putina sare
4 oua,
400 ml lapte,
coaja rasa de la o lamaie si de la o portocala,
drojdie (eu folosesc drojdie uscata Dr.Oetker)-3 plicuri
Se ameseca faina cu drojdia, apoi se pun restul de ingrediente. Se framanta foarte bine (aprox 30 min). Se lasa la dospit. Mie imi iasa cam 3 cozonaci.
Se umplu dupa preferinta, cu mac, nuca sau rahat. Se ung cu ou batut. Cand o sa mai fac, o sa postez pozele pas cu pas.
Tort diplomat
Am facut un blat de tort din 3 oua. Am separat albusul de galbenus, galbenusul l-am frecat cu 100-150 gr zahar, 3 linguri ulei, 2 linguri apa si putina sare. Albusul l-am batut spuma si apoi am adaugat 4 linguri de zahar si se bate in continuare. Peste albusuri am pus amestecul cu galbenusuri treptat. Apoi am pus 5 linguri de faina (binenteles puse pe rand), niste esenta de vanilie (eu am pus de lamaie) si la urma am pus o lingurita praf de copt stins cu putin otet. Am pus compozitia in forma de copt si am dat la cuptor. (am dat pe foc mai domol. de la 1 la 3 eu am pus pe 1. asta dupa ce s-a incalzit cuptorul)
Crema diplomat: Frisca am batut-o si am dat-o la frigider. Am luat 1 L de frisca. Am pus 3 pliculete de gelatina de 10 gr (dr.Oetker) la hidratat. Eu am pus compot de la ananas. Vreo 8 linguri de compot. Am incalzit putina apa intr-o oala si apoi am pus castronul cu gelatina deasupra lui. Nu trebuie lasat pe foc! Apoi am batut(continuu) cu telul pe baie de abur 4 oua cu 7-8 linguri de zahar pana a devenit ca o smantana. Am luat de pe foc si am pus gelatina si am continuat sa amestec pentru ca gelatina are tendinta de a se lasa jos. Am pus intr-un castron mare 2/3 din frisca si peste frisca am pus crema de oua, amestecand cu o lingura de lemn.
Am incorporat si fructele (kivi, ananas din compot, banane etc.). Blatul a fost taiat in doua dupa ce s-a racit. In forma in care am facut tortul(pentru ca e mai inalta si dreapta) am pus prima parte din blat, am pus crema diplomat, cealalta parte din blat, am acoperit cu folie alimentara si am dat la frigider. Mie mi-a iesit inalt exact cat forma de copt.
Dupa cateva ore (2-3) l-am scos din folie si din forma de copt(pentru ca aia se desface...asta daca aveti forme de copt torturi...) apoi l-am ornat.
Initial am vrut sa-l imbrac in pasta de zahar si sa-i pun florile dar m-am razgandit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
