În sfârşit...am făcut şi grevă, am fost şi în Budapesta, am terminat şi sesiunea şi am fost la Lacul Oaşa. O zonă superbă. Mie una mi-a rămas inima la locul acela. E una dintre cele mai frumoase zone pe care au umblat picioarele mele. Mirosul de brad, de răşină...şi deşi încă nu sunt afine, parcă simţeam mirosul lor.
Nu pot descrie în cuvinte ceea ce am simţit în zilele cât am stat acolo. Oricum, pozele astea fac mai mult decât o mie de cuvinte. Lacul Oaşa a rămas în inima mea şi cât de curând vom merge iarăşi.
